Pe strada berii lui William Hogarth

William_Hogarth_-_Beer_Street

William Hogarth, acest mare ilustrator al secolului al XVIII-lea, este, de fapt, un excelent observator. In 1751 el realiza doua stampe (Gin Lane si Beer Street) ce relatau doua imagini total diferite. Pe Gin Lane (Ulita ginului) exista depravarea totala, din care se retine foarte usor imaginea mamei cu chipul vlaguit de gin care isi lasa copilul sa cada peste balustrada scarii, iar camatarul troneaza. Pe Beer Street (Strada berii), placerile senzuale, vulgare, merg mana in mana cu stiinta de carte – cativa dolofanei, unul cu o pipa in mana si cu o halba in cealalta, altul pipaie sanul unei femei cu o mana si cu cealalta tine o halba inspumata, doi pescari citesc ceva, pravalia camatarului este inchisa.

Acum voi privi doar Beer Street, cealalta o voi privi atunci cand o sa am in mana un pahar cu gin.

Revenind… „Asa si? Poate asa era in Anglia atunci!” ati fi tentati a spune si va dau dreptate. Da, asa se pare ca era.

Dar nu este vorba doar de acest lucru ca trecut, ci ca prezent.

Atunci exista o „prigoana” a berarilor, se inchideau berarii, se introduceau taxe care sa scoata din functiune bodegile de la acea vreme in care se producea propriul sortiment de bere. Si aici vorbim de bere, nu de lager. In acelasi timp, tutunul reprezenta un alt aspect important din viata moralistilor, incepand sa apara tot felul de articole, scrieri prin care se exprimau aceleasi pareri ca si astazi: tutunul dauneaza sanatatii, tutunul pute, tutunul te coboara etc. In Anglia se dorea minimizarea timpului petrecut in bodegi de catre clasa muncitoare. De ce? Pentru ca acestia sa nu mai ajunga mahmuri si obositi a doua zi la munca – cel mai bine s-a observat acest lucru in perioada 1914-1916, cand duminica, la ora 10.30 toate bodegile dadeau stingerea.

Ajungem in prezent.

Aceasta stampa exprima stare de lene, acea stare de lene in care individul are timp de sine si de nebunia sufletului sau. Stare de lene care se doreste a fi eliminata complet, stersa cu buretele din existenta individului, de catre moralistii ce nu au nimic mai bun de facut decat sa doreasca cresterea numarului de consumatori. Lenea este asociata cu refuzul de a munci. Iar daca nu muncesti, moralistii sunt panicati. Nu din cauza ca nu ai consuma o halba de bere. Nici din cauza ca nu ti-ai mai rula tutunul in hartie. Nu din cauza ca nu ai consuma ceva. NU! Ci pentru ca nu ai consuma decat atat cat iti permite lenea. In schimb, daca muncesti asa cum isi doresc ei, vei fi ademenit sa consumi in stilul dictat de ei. Si au un arsenal intreg la dispozitie. Ce citesti in ziare? Ce vezi la stiri? Scandaluri, furturi, numai lucruri menite a-ti crea o stare de anxietate. Apoi iti ofera remediul prin, de exemplu, plecari la munte sau la mare, decorari ingenioase ale apartamentelor etc. Si cum poti intra in posesia lor? Prin munca, nu prin lene!

Iar tu pui botul si muncesti. Si ai impresia ca daca muncesti mai mult, o sa castigi mai mult si o sa poti consuma mai mult din remediul. Consumni atat de mult, incat nici nu mai ai idee de cat ai consumat. Si nimic nu iti mai ajunge.

Iti doreai sa bei o bere alaturi de prietenii tai de betie si mahmureala, iar peste noapte te gasesti in goana dupa o masina de lux. Pentru ce? Pentru a rezolva frustrarile acumulate in timpul muncii, in timpul goanei dupa munca.

Strada Berii nu este pe placul moralistilor. Strada Berii se doreste a fi distrusa. De cine? De exemplu, de cei care promoveaza fast-food-ul, de cei care promoveaza mancatul cerealelor la micul-dejun. Sau de cei care militeaza pentru o lege anti-fumat. Fumatul te rupe de munca pentru cateva clipe (chiar daca fumezi la un birou) – iar acest lucru nu se doreste! Mars la munca!

Pe Strada Berii lui Hogarth, camatarul si-a inchis pravalia, nu are „business”. Sistemul bancar nu doreste Strada Berii, pentru ca lenesii nu au nevoie de camatari. Pescarul nu are nevoie de camatari, pictorul nu are nevoie de camatari, amorezul nu are nevoie de camatari. Iar camatarii au nevoie de consumatori.

Acum am auzit. Ai zis cumva „Mars la munca”?

Mergi tu!

Eu ma intorc pe Strada Berii!

 

 

 

 

Un gând despre “Pe strada berii lui William Hogarth

Lasă un comentariu