Curentul ţi-o trage, cu drag, pe la spate
Şi fusta-ţi ridică brutal, fără şoapte.
De păr te apucă, răsuflul îţi taie…
De-ai fi mai bărbată, l-ai simţi pe la coaie.
Te simţi o Monroe agresată.
Exact! Eşti o gloabă dresată!
Campania „Mai da UNLIKE!”
Etichetă: Metrou
Sardinul turmentat
Aseara, la metrou. La oprirea in statia Nicolae Grigorescu s-a urcat in metrou un nenel sardina, la vreo 57-60 de ani, imbracat sport, rosu in obrajori si cu un balans frumos, ca, deh, era turmentat. S-a asezat pe unul dintre locuri, in fata unui Sardin cu smartphone. Sardinul turmentat, intre doua „hic”-uri spune ca vrea sa ajunga la Unirii si asa incepe discutia cu Sardinul cu smartphone.
Sardinul Turmentat (ST): – Asta merge la Unirea?
Sardinul cu smartphone (Ss): – Da. La Unirii.
ST: – La Unirea… sa ma anuntati si pe mine cand ajungem la Unirea! Va rog… HIC!!
Ss (zambind): – Da, va spun.
ST: La Unirea… ca tre’ sa ajung la sotia mea!, spune el razand. Stiti cine este sotia mea? Stiti? Este cea mai frumoasa femeie! Cea mai frumoasa!… Dar si cea mai a dracului! A dracului rau!
Sardinul Turmentat rade cu pofta, Sardinul cu smartphone zambeste, la fel si celelalte sardine aflate in apropiere, iar eu, razand, imi ciulesc mai bine urechile.
ST: Deh, mai radem si noi! Cum sa nu radem?! Pai, ia uitati-va in jur! Numai lume trista, trista rau! Capetele astea plecate… Stiti de ce sunt toti tristi?
Sardinul cu smartphone ridica privirea spre Sardinul Turmentat si asteapta explicatia.
ST: -Din cauza BANILOR! Si stiti de ce? Stiti cine este Satana? Cel mai bun student al lui Dumnezeu! Cel mai bun! Uite dovada – tristi de bani! Toti se gandesc la bani! De aia sunt tristi!
Urmeaza cateva momente de liniste, momente de tacere deplina. Momente in care, in timp ce se aud rotile metroului duduind, parca toate sardinele rumegau vorbele Sardinului Turmentat transformat in filosof – un Paul Lafargue, militand pentru Dreptul la lene.
Brusc, se ridica de pe locul sau, merge spre Sardinul cu smartphone si ii spune:
ST: – Ma scuzati ca m-am bagat in vorba cu dumneavoastra! Ma numesc … !(mai bine il lasam fara numele real) Ma puteti cauta acolo, la dumneavoastra, pe internet! Eu l-am facut fotbalist pe X (numele – irelevant), l-am dus la nationala. Da, fotbalist la nationala! Dar si-a batut singur joc de el. L-au cucerit banii. Deh!
Se departeaza usor, ducandu-se la locul sau.
ST: – Eeeh, am baut si eu! Pai cum sa nu bei?! Am baut din cauza astora, cu legile lor! Si din cauza lui Dragnea! Cine isi mai aduce aminte de cum a venit Dragnea in Bucuresti? Cu un palton invechit si pantofii rupti! S-a bagat pe sub nasul lu’Nastase si acum face legea! Cum sa nu bei?!
Ss: – Suntem la Unirii.
ST: – A,da? Multumesc!
Sardinul Turmentat se indreapta spre usile metroului. Se deschid usile.
Foarte atent, sardinul cu smartphone ii spune:
Ss: – Pe cealalta parte se coboara!
Sardinul Turmentat face o intoarcere gratioasa si se indreapta spre peron.
ST: – Multumesc! Numai bine!
Petrec cu privirea Sardinul Turmentat, pierzandu-se printre sardinele triste de bani. Sardinul Turmentat mergea spre sotia lui cea mai frumoasa, dar si cea mai a dracului. Nu stiu daca a mai avut vreo oprire pana la ea, dar cand a ajuns, sigur i-a reamintit de ce lume trista este acolo.
Anuntul din difuzoare
Ger si in aceasta dimineata de 22 ianuarie 2016. Lumea grabita sa ajunga la metrou, grabita a se „sardiniza” in vagoanele calduroase. M-am urcat la Politehnica si am dat un politicos „Buna dimineata!”, la care nu am primit nici un raspuns, doar capete intoarse si priviri uimite. Nimic nou! Intre Izvor si Unirii se aude in difuzoare o voce groasa – „Rog paza sa verifice vagonul 3!”. La cateva secunde se repeta anuntul. Si a treia oara. Inca de la primul anunt, atmosfera incepe a se schimba, lumea devine atenta la ceea ce se intampla in jur (anormal!), telefoanele mobile devin neinteresante, cartile se inchid. Sardinul de langa mine inchide pagina din Click, iar Sardina din fata mea inceteaza a-si mai roade unghiile. Toti se uita in jur. Parca aud intrebarile fiecaruia – „Dar ce s-a intamplat?”. „O fi vreo bomba si la noi?”, „Care o fi furat?”, „O fi din cauza dubiosului cu <<Buna dimineata>>?”, ” A zis careva <<Allahu Akbar>>?” etc. Doi Sardini de la Paza se preling printre noi, uitandu-se in stanga si in dreapta, pe sus, pe jos, la unghiile roase ale Sardinei din fatza mea, la ce nivel Candy Crush a ajuns Sardinul cu Fes. Ajuns la Unirii, mare parte dintre Sardine isi parasesc conserva. Apar insa cateva Sardine dubioase, curioase – sunt Sardinele Undercover. Iar pentru ca sunt patru – Sardinele patruleaza si verifica cu patos. Patos nu sta prea mult cu ele, pentru ca-l doare’n pula – oricum nu e nimic aici, iar daca ar fi fost – precis l-a ciordit careva si a coborat la Unirii. La Dristor, Sardinele Detectiv saluta Sardinele de la Paza si pleaca spre alte zari. Raman eu, alaturi de cateva Sardine ce nu stiu a raspunde la salutul cuiva. Incerc a ma cufunda in cartea mea, dar ma rascoleste intrebarea. Totusi, cine a flatulat?
Guerrero 112 