Aseara, la metrou. La oprirea in statia Nicolae Grigorescu s-a urcat in metrou un nenel sardina, la vreo 57-60 de ani, imbracat sport, rosu in obrajori si cu un balans frumos, ca, deh, era turmentat. S-a asezat pe unul dintre locuri, in fata unui Sardin cu smartphone. Sardinul turmentat, intre doua „hic”-uri spune ca vrea sa ajunga la Unirii si asa incepe discutia cu Sardinul cu smartphone.
Sardinul Turmentat (ST): – Asta merge la Unirea?
Sardinul cu smartphone (Ss): – Da. La Unirii.
ST: – La Unirea… sa ma anuntati si pe mine cand ajungem la Unirea! Va rog… HIC!!
Ss (zambind): – Da, va spun.
ST: La Unirea… ca tre’ sa ajung la sotia mea!, spune el razand. Stiti cine este sotia mea? Stiti? Este cea mai frumoasa femeie! Cea mai frumoasa!… Dar si cea mai a dracului! A dracului rau!
Sardinul Turmentat rade cu pofta, Sardinul cu smartphone zambeste, la fel si celelalte sardine aflate in apropiere, iar eu, razand, imi ciulesc mai bine urechile.
ST: Deh, mai radem si noi! Cum sa nu radem?! Pai, ia uitati-va in jur! Numai lume trista, trista rau! Capetele astea plecate… Stiti de ce sunt toti tristi?
Sardinul cu smartphone ridica privirea spre Sardinul Turmentat si asteapta explicatia.
ST: -Din cauza BANILOR! Si stiti de ce? Stiti cine este Satana? Cel mai bun student al lui Dumnezeu! Cel mai bun! Uite dovada – tristi de bani! Toti se gandesc la bani! De aia sunt tristi!
Urmeaza cateva momente de liniste, momente de tacere deplina. Momente in care, in timp ce se aud rotile metroului duduind, parca toate sardinele rumegau vorbele Sardinului Turmentat transformat in filosof – un Paul Lafargue, militand pentru Dreptul la lene.
Brusc, se ridica de pe locul sau, merge spre Sardinul cu smartphone si ii spune:
ST: – Ma scuzati ca m-am bagat in vorba cu dumneavoastra! Ma numesc … !(mai bine il lasam fara numele real) Ma puteti cauta acolo, la dumneavoastra, pe internet! Eu l-am facut fotbalist pe X (numele – irelevant), l-am dus la nationala. Da, fotbalist la nationala! Dar si-a batut singur joc de el. L-au cucerit banii. Deh!
Se departeaza usor, ducandu-se la locul sau.
ST: – Eeeh, am baut si eu! Pai cum sa nu bei?! Am baut din cauza astora, cu legile lor! Si din cauza lui Dragnea! Cine isi mai aduce aminte de cum a venit Dragnea in Bucuresti? Cu un palton invechit si pantofii rupti! S-a bagat pe sub nasul lu’Nastase si acum face legea! Cum sa nu bei?!
Ss: – Suntem la Unirii.
ST: – A,da? Multumesc!
Sardinul Turmentat se indreapta spre usile metroului. Se deschid usile.
Foarte atent, sardinul cu smartphone ii spune:
Ss: – Pe cealalta parte se coboara!
Sardinul Turmentat face o intoarcere gratioasa si se indreapta spre peron.
ST: – Multumesc! Numai bine!
Petrec cu privirea Sardinul Turmentat, pierzandu-se printre sardinele triste de bani. Sardinul Turmentat mergea spre sotia lui cea mai frumoasa, dar si cea mai a dracului. Nu stiu daca a mai avut vreo oprire pana la ea, dar cand a ajuns, sigur i-a reamintit de ce lume trista este acolo.
Guerrero 112 